Istoria vafelor, de la placile de fonta din Evul Mediu, la aparatele electrice profesionale

download

Orice om a facut macar o data in propria-i bucatarie clatite sau vafe, multi dinte noi folosind chiar un aparat de facut clatite. Ceea ce astazi pare o reteta extrem de banala nu a fost intotdeauna asa.

Vafele dateaza din Evul Mediu. In acea perioada, Saint Louis a intemeiat o fratie numita „oubliyeurs” sau „oubloiers”, care inseamna „uitate”.

Membrii acestei fratii au copt un biscuit intre doua placi din fonta legate prin balamale. Aceste placi erau adesea decorate cu embleme sau inscriptii religioase si imagini, si aveau un maner de care puteau fi tinute. Deseori, acestea aveau imprimate forme de vafe.

Membrii fratiei le foloseau pentru a face vafe pe care le vindeau, in diminetile zilei de duminica, la poarta bisericii. In timpul saptamanii, aceste vafe erau vandute pe strada.

Pentru a deveni parte a fratiei, trebuia sa fi in stare sa faci o mie de vafe pe zi.

Mai tarziu, un fierar a inventat o placa de fier in forma de faguri „gafrum”.

Vafele sunt originare din Belgia, fiind inventate acum 600 de ani, de bucatarul domnitorului-episcop de Liège, un oras in estul Belgiei. De atunci, popularitatea vafelor a continuat sa creasca, multe sate si-au creat varianta proprie de vafe bazata pe reteta din Liège.

O varianta populara este asa-numita vafa belgiana, care  este de fapt vafa de Bruxelles. Acest tip de vafa a fost introdusa in America de Nord, in timpul Targului Mondial din New York din 1964.

Vafele au ramas foarte populare in Europa in prima jumatate a secolului al XIX-lea, in ciuda interdictiilor de a face comert cu insulele britanice, din 1806, care a crescut foarte mult pretul zaharului. Perioada a coincis cu productia comerciala de zahar din sfecla de pe continentul european, care, pe parcursul a zeci de anii, a adus pretul la valori istorice minime. In perioada de tranzitie de la trestia de zahar la zaharul din sfecla, Florian Dacher a realizat o reteta pentru vafele din Bruxelles, predecesoarele vafelor americane „belgiene”, inregistrand reteta in 1842. Pana in a doua jumatate a anilor 1800, ieftinirea zaharului a facut ca o gama larga de produse de patiserie, bomboane si produse din ciocolata sa devina accesibile si clasei de mijloc. Astfel, popularitatea vafelelor a scazut rapid.

La inceputul secolului al XX-lea, retetele de vafe au devenit tot mai rare in cartile de bucate, si doar 29 de mesteri bucatari, specializati in vafe, asa numitii „oublieurs”, au mai ramas la Paris. De aceea, vafele, care pana atunci erau un produs vandut pe strada, un produs realizat tot mai des in casele oamenilor. Acest lucru s-a datorat si aparitiei primului aparat electric de facut vafe, in anul 1918.

Pana la mijlocul anilor 1930, amestecul pentru clatite si vafe a inceput sa fie comercializat de mai multe companii, printre care Aut Jemima, Bisquick si o echipa de trei frati din San Jose, California – Dorsas. Este vorba de compania Dorsas, care a inovat productia comerciala de vafe congelate, pe care au inceput sa le vanda sub numele de „Eggo” in 1953.

Astazi, un aparat de vafe a devenit un lucru obisnuit pentru iubitorii acestui produs.

Reclame